amfimacru - explicat in DEX

amfimacru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AMFIMÁCRU, amfimacri, s. m. Unitate ritmică formată din trei silabe, dintre care prima și ultima sunt lungi, iar cea din mijloc scurtă. – Din fr. amphimacre.

amfimacru (Dicționar de neologisme, 1986)
AMFIMÁCRU s.m. Picior de vers format din trei silabe, dintre care prima și ultima sunt lungi, iar cea din mijloc scurtă. [Cf. fr. amphimacre, lat. amphimacrus, gr. amphimakros].

amfimacru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AMFIMÁCRU s. m. picior de vers dintr-o silabă scurtă încadrată de două lungi (neaccentuate). (< fr. amphimacre)

amfimacru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
amfimácru (-ma-cru) s. m., art. amfimácrul; pl. amfimácri, art. amfimácrii

amfimacru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AMFIMÁCRU, amfimacri, s. m. Unitate ritmică formată din trei silabe, dintre care prima și ultima sunt lungi, iar cea din mijloc scurtă. — Din fr. amphimacre.