amfibiu - explicat in DEX

amfibiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AMFÍBIU, -IE, amfibii, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre ființe) Care poate trăi și în apă și pe uscat sau care are o fază de dezvoltare în apă și una pe uscat. 2. Fig. Care are o natură sau un aspect dublu. II. S. n., adj. (Avion, automobil sau tanc) care este special construit, spre a putea fi utilizat atât pe uscat, cât și pe apă. – Din fr. amphibie.

amfibiu (Dicționar de neologisme, 1986)
AMFÍBIU, -IE adj., s.m. și f. 1. (Animal) care trăiește în apă și pe uscat sau care are o fază de dezvoltare în apă și alta pe uscat. ♦ (Despre vehicule) Adaptat pentru a putea funcționa și circula pe apă și pe uscat. 2. (Fig.) Care are o natură dublă, care aparține de stări deosebite. // s.n. Avion de tip vechi, capabil atât să aterizeze cât și să amerizeze. ♦ (și s.f.) Automobil sau tanc echipat special pentru a putea merge și prin apă. [< fr. amphibie, cf. gr. amphi – de amândouă părțile, bios – viață].

amfibiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AMFÍBIU, -IE I. adj., s. m. f. (animal, plantă) cu viață terestră și acvatică. ◊ (despre autovehicule) adaptat pentru a se deplasa și pe apă. II. s. n. avion de tip vechi, capabil atât să aterizeze, cât și să amerizeze. ◊ (și s. f.) automobil, tanc special construit pentru a se deplasa atât pe uscat, cât și pe apă. (< fr. amphibie)

amfibiu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AMFÍBIU¹, amfibii, s. n. Avion special construit pentru a se înălța și a coborî atât (de) pe uscat cât și (de) pe apă; automobil sau tanc special construit pentru a putea merge atât pe uscat cât și pe apă. – Fr. amphibie (< gr.).

amfibiu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AMFÍBIU², -IE, amfibii, adj. 1. (Despre ființe) Care poate trăi și în apă și pe uscat sau care are o fază de dezvoltare în apă și una pe uscat. 2. Fig. Care are o natură sau un aspect dublu. – Fr. amphibie.

amfibiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
amfíbiu¹ [biu pron. byu] adj. m., f. amfíbie (-bi-e); pl. m. și f. amfíbii

amfibiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
amfíbiu² [biu pron. byu] s. n., art. amfíbiul; pl. amfíbii, art. amfíbiile (-bi-i-)

amfibiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
amfibiu a. Zool. care trăiește pe uscat și în apă. ║ m. 1. animal amfibiu; 2. pl. amfibii, vertebrate cu sânge rece și pielea goală, putând trăi alternativ în apă și în aer, ca broasca; 3. fig. care exercită mai multe profesiuni, câre își schimbă adesea părerea.

amfibiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AMFÍBIU, -IE, amfibii, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre ființe) Care poate trăi și în apă și pe uscat sau care are o fază de dezvoltare în apă și una pe uscat. 2. Fig. Care are o natură sau un aspect dublu. II. S. n., adj. (Avion, automobil sau tanc) care este special construit, spre a putea fi utilizat atât pe uscat, cât și pe apă. — Din fr. amphibie.