americiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMERÍCIU s. n. Element chimic radioactiv sintetic, care se prezintă ca un metal alb-argintiu, din familia elementelor transuranice. [
Var.:
amerícium s. n.] – Din
fr. américium.americiu (Dicționar de neologisme, 1986)AMERÍCIU s.n. Element radioactiv sintetic. [Var.
americium s.n. / cf. fr.
américium, engl.
americium, cf.
America – continent].
americiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMERÍCIU s. n. element radioactiv sintetic. (< fr.
américium)
americiu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)AMERÍCIU (‹
fr. {i}),
s. n. Element chimic radioactiv sintetic (Am;
nr. at. 95,
m. at. 243); metal alb-argintiu,
p. t. 1.176 ºC, dens. 13,67, din familia elementelor transuranice. A fost obținut de
G. Th. Seaborg și colab. (1944) prin iradierea plutoniului-239 cu neutroni.
americiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ameríciu [
ciu pron. cyu]
s. m.,
art. ameríciul; simb. Amamericiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMERÍCIU s. n. Element chimic radioactiv sintetic, care se prezintă ca un metal alb-argintiu, din familia elementelor transuranice. [Var.:
amerícium s. n.] — Din
fr. américium.