ambranșament (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMBRANȘAMÉNT, ambranșamente, s. n. Ramificație secundară a unei linii ferate, a unei conducte de canalizare etc.; branșament. – Din
fr. embranchement.ambranșament (Dicționar de neologisme, 1986)AMBRANȘAMÉNT s.n. Ramificație secundară a unei căi ferate a unei conducte etc. [< fr.
embranchement].
ambranșament (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMBRANȘAMÉNT s. n. branșament.) (< fr.
embranchement)
ambranșament (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMBRANȘAMÉNT, ambranșamente, s. n. Ramificație secundară a unei linii ferate, a unei conducte de canalizare etc. – După
fr. embranchement.ambranșament (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ambranșamént s. n.,
pl. ambranșaménteambranșament (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMBRANȘAMÉNT, ambranșamente, s. n. Ramificație secundară a unei linii ferate, a unei conducte de canalizare etc. — Din
fr. embranchement.