ambițiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMBIȚIÚNE s. f. v. ambiție.ambițiune (Dicționar de neologisme, 1986)AMBIȚIÚNE s.f. v.
ambiție.
ambițiune (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMBIȚIÚNE s. f. v. ambiție.ambițiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*ambițiúne f. (lat.
ambítio, -ónis, d.
ambire, a merge împrejur, a solicita). Dorință înfocată (rîvnă) de glorie, avere ș. a.:
ambițiunea de a domni, ambițiune laudabilă. – Și
-íție.ambițiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMBIȚIÚNE s. f. v. ambiție.ambițiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ambiți(un)e f. dorință înfocată de onoare, de glorie, de bogăție.