ambițios - explicat in DEX

ambițios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AMBIȚIÓS, -OÁSĂ, ambițioși, -oase, adj., s. m. și f. (Om) plin de ambiție; pornit din ambiție. [Pr.: -ți-os] – Din fr. ambitieux, lat. ambitiosus.

ambițios (Dicționar de neologisme, 1986)
AMBIȚIÓS, -OÁSĂ adj. Stăpânit de ambiție. ♦ Încăpățânat. [Cf. fr. ambitieux, lat. ambitiosus].

ambițios (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AMBIȚIÓS, -OÁSĂ adj., s. m. f. 1. (om) stăpânit de ambiție. 2. (om) încăpățânat. (< fr. ambitieux, lat. ambitiosus)

ambițios (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AMBIȚIÓS, -OÁSĂ, ambițioși, -oase, adj. Plin de ambiție; pornit din ambiție. ♦ Încăpățânat. [Pr.: -ți-os] – Fr. ambitieux (lat. lit. ambitiosus).

ambițios (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ambițiós, oásă adj. (lat. ambitiosus). Care are ambițiune: om ambițios. Care denotă ambițiune: proĭect ambițios. Adv. Cu ambițiune.

ambițios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ambițiós (-ți-os) adj. m., s. m., pl. ambițióși; adj. f., s. f. ambițioásă, pl. ambițioáse

ambițios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ambițios a. plin de ambițiune.

ambițios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AMBIȚIÓS, -OÁSĂ, ambițioși, -oase, adj., s. m. și f. (Om) plin de ambiție; determinat de ambiție. [Pr.: -ți-os] — Din fr. ambitieux, lat. ambitiosus.