ambiĭ - explicat in DEX

ambii (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÁMBII, -ELE, num. col. Amândoi. – Din it. ambe, lat. ambo, -ae.

ambii (Dicționar de neologisme, 1986)
ÁMBII, -ELE num. col. Amândoi. [< it. ambo].

ambii (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ÁMBII, -ELE num. col. amândoi. (< lat. ambo, -ae, it. ambe)

ambii (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ÁMBII, -ELE, num. col. (Adesea pronume) Amândoi. – It. ambe (lat. lit. ambo).

ambiĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ambiĭ, ambele num. (lat. ambo, ambae). Amîndoĭ: ambiĭ ochĭ, ambele mînĭ [!], ambelor malurĭ (tot-de-una [!] articulat și pus înainte). – Fals ambe malurile. Fals și „Curieru de ambe sexe” (îld. ambele sexe).

ambii (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ámbii num. m., g.-d. ámbilor; f. ámbele, g.-d. ámbelor

ambii (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ÁMBII, -BELE num. col. Amândoi. — Din it. ambe, lat. ambo, -ae.