ambiofonie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMBIOFONÍE s. f. Metodă de modificare a acusticii unei săli prin mijloace electroacustice pentru crearea ambianței sonore adecvate unui anumit gen de program. [
Pr.:
-bi-o-] – Din
fr. ambiophonie.ambiofonie (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMBIOFONÍE s. f. ambianță sonoră printr-o reverberație artificială a sunetelor. (< fr.
ambiophonie)
ambiofonie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMBIOFONÍE s. f. Metodă de modificare a acusticii unei săli prin mijloace electroacustice pentru crearea ambianței sonore adecvate unui anumit gen de program. [
Pr.:
-bi-o-] — Din
fr. ambiophonie.