ambițios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMBIȚIÓS, -OÁSĂ, ambițioși, -oase, adj.,
s. m. și
f. (Om) plin de ambiție; pornit din ambiție. [
Pr.:
-ți-os] – Din
fr. ambitieux, lat. ambitiosus.ambițios (Dicționar de neologisme, 1986)AMBIȚIÓS, -OÁSĂ adj. Stăpânit de ambiție. ♦ Încăpățânat. [Cf. fr.
ambitieux, lat.
ambitiosus].
ambițios (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMBIȚIÓS, -OÁSĂ adj., s. m. f. 1. (om) stăpânit de ambiție. 2. (om) încăpățânat. (< fr.
ambitieux, lat.
ambitiosus)
ambițios (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMBIȚIÓS, -OÁSĂ, ambițioși, -oase, adj. Plin de ambiție; pornit din ambiție. ♦ Încăpățânat. [
Pr.:
-ți-os] –
Fr. ambitieux (
lat. lit. ambitiosus).
ambițios (Dicționaru limbii românești, 1939)*ambițiós, oásă adj. (lat.
ambitiosus). Care are ambițiune:
om ambițios. Care denotă ambițiune:
proĭect ambițios. Adv. Cu ambițiune.
ambițios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ambițiós (-ți-os) adj. m.,
s. m.,
pl. ambițióși; adj. f.,
s. f. ambițioásă, pl. ambițioáseambițios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ambițios a. plin de ambițiune.
ambițios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMBIȚIÓS, -OÁSĂ, ambițioși, -oase, adj.,
s. m. și
f. (Om) plin de ambiție; determinat de ambiție. [
Pr.:
-ți-os] — Din
fr. ambitieux, lat. ambitiosus.