ambiționa - explicat in DEX

ambiționa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AMBIȚIONÁ, ambiționez, vb. I. Refl. A avea ambiție. ♦ Tranz. A stimula ambiția cuiva. ♦ Refl. A se încăpățâna. ♦ (Înv.) A râvni. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ambitionner.

ambiționa (Dicționar de neologisme, 1986)
AMBIȚIONÁ vb. I tr. A trezi (în cineva) ambiția, dorința de a face ceva; a pune la ambiție. ♦ refl. A dori, a căuta ceva cu multă râvnă. ♦ refl. A fi stăpânit de ambiție, a face sforțări (desperate) pentru a obține ceva. ♦ refl. A se încăpățâna. [Pron. -ți-o-. / < fr. ambitionner].

ambiționa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AMBIȚIONÁ vb. I. tr. a trezi ambiția, dorința de a face ceva. II. refl. a fi stăpânit de ambiție; a se încăpățâna. (< fr. ambitionner)

ambiționa (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AMBIȚIONÁ, ambiționez, vb. I. Tranz. A deștepta în cineva ambiția. ♦ Refl. A se strădui să realizeze un plan, să întreacă pe cineva, să obțină succese, glorie etc. ♦ Refl. A se încăpățâna. ♦ (Înv.) A râvni. Boierii... începură a ambiționa domnia (NEGRUZZI). [Pr.: -ți-o-] – Fr. ambitionner.

ambiționa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ambiționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 ambiționeáză

ambiționa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AMBIȚIONÁ, ambiționez, vb. I. Refl. A avea ambiție. ♦ Tranz. A stimula ambiția cuiva. ♦ Refl. A se încăpățâna. ♦ (Înv.) A râvni. [Pr.: -ți-o-] — Din fr. ambitionner.

ambiționà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ambiționà v. a dori sau a căuta cu ardoare, a umbla după, a solicita.