ambiționa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMBIȚIONÁ, ambiționez, vb. I.
Refl. A avea ambiție. ♦
Tranz. A stimula ambiția cuiva. ♦
Refl. A se încăpățâna. ♦ (
Înv.) A râvni. [
Pr.:
-ți-o-] – Din
fr. ambitionner.ambiționa (Dicționar de neologisme, 1986)AMBIȚIONÁ vb. I
tr. A trezi (în cineva) ambiția, dorința de a face ceva; a pune la ambiție. ♦
refl. A dori, a căuta ceva cu multă râvnă. ♦
refl. A fi stăpânit de ambiție, a face sforțări (desperate) pentru a obține ceva. ♦
refl. A se încăpățâna. [Pron.
-ți-o-. / < fr.
ambitionner].
ambiționa (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMBIȚIONÁ vb. I. tr. a trezi ambiția, dorința de a face ceva. II. refl. a fi stăpânit de ambiție; a se încăpățâna. (< fr.
ambitionner)
ambiționa (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMBIȚIONÁ, ambiționez, vb. I.
Tranz. A deștepta în cineva ambiția. ♦
Refl. A se strădui să realizeze un plan, să întreacă pe cineva, să obțină succese, glorie etc. ♦
Refl. A se încăpățâna. ♦ (
Înv.) A râvni.
Boierii... începură a ambiționa domnia (NEGRUZZI). [
Pr.:
-ți-o-] –
Fr. ambitionner.ambiționa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ambiționá (a ~) (-ți-o-) vb.,
ind. prez. 3
ambiționeázăambiționa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMBIȚIONÁ, ambiționez, vb. I.
Refl. A avea ambiție. ♦
Tranz. A stimula ambiția cuiva. ♦
Refl. A se încăpățâna. ♦ (
Înv.) A râvni. [
Pr.:
-ți-o-] — Din
fr. ambitionner.ambiționà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ambiționà v. a dori sau a căuta cu ardoare, a umbla după, a solicita.