ambii (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÁMBII, -ELE, num. col. Amândoi. – Din
it. ambe, lat. ambo, -ae.ambii (Dicționar de neologisme, 1986)ÁMBII, -ELE num. col. Amândoi. [< it.
ambo].
ambii (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÁMBII, -ELE num. col. amândoi. (< lat.
ambo, -ae, it.
ambe)
ambii (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ÁMBII, -ELE, num. col. (Adesea pronume) Amândoi. –
It. ambe (
lat. lit. ambo).
ambiĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*ambiĭ, ambele num. (lat.
ambo, ambae). Amîndoĭ:
ambiĭ ochĭ, ambele mînĭ [!], ambelor malurĭ (tot-de-una [!] articulat și pus înainte). – Fals
ambe malurile. Fals și
„Curieru de ambe sexe” (îld.
ambele sexe).
ambii (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ámbii num. m.,
g.-d. ámbilor; f. ámbele, g.-d. ámbelorambii (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÁMBII, -BELE num. col. Amândoi. — Din
it. ambe, lat. ambo, -ae.