amant - explicat in DEX

amant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AMÁNT, -Ă, amanți, -te, s. m. și f. Persoană care întreține relații de dragoste cu o persoană de alt sex fără a fi căsătorit cu aceasta; (pop.) iubit, ibovnic. – Din fr. amant, lat. amans, -ntis.

amant (Dicționar de neologisme, 1986)
AMÁNT, -Ă s.m. și f. 1. Persoană care are relații intime de dragoste cu cineva în afara căsătoriei; ibovnic. 2. Persoană care iubește și este iubită la rândul ei de altă persoană de sens contrar. [< fr. amant, cf. it. amante, lat. amans, amantis].

amant (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
amánt (amántă), adj. – Îndrăgostit, iubit. Fr. amant. Cuvînt de expresivitate literară în perioada romantică, a decăzut apoi ajungînd să aibă o rezonanță vulg., ca maîtresse în fr.

amant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AMÁNT, -Ă s. m. f. cel care întreține relații de dragoste cu cineva în afara căsătoriei. (< fr. amant)

amant (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
AMANT cordaci, corditor, gagic, înlocuitor.

amant (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AMÁNT, -Ă, amanți, -te, s. m. și f. Persoană care întreține relații de dragoste cu cineva, fără a fi căsătorit cu acela; ibovnic. – Fr. amant (lat. lit. amans, -ntis).

amant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*amánt, ă s. (fr. amant, d. lat. ámans, amántis). Ibovnic, ĭubit (persoană ĭubită fără căsătorie).

amant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AMÁNT, -Ă, amanți, -te s. m. și f. Persoană care întreține relații de dragoste cu o persoana de alt sex, fără a fi căsătorit cu aceasta; iubit², ibovnic. – Din fr. amant, lat. amans, -ntis.

amant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
amánt s. m., pl. amánți

amant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
amant m. f. care iubește cu pasiune.