amanetare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) AMANETÁRE,amanetări, s. f. Acțiunea de a amaneta. – V. amaneta.
amanetare(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) AMANETÁRE,amanetări, s. f. Acțiunea de a amaneta.
amanetare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) amanetáre s. f., g.-d. art. amanetắrii; pl. amanetắri
amanetare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) AMANETÁRE,amanetări, s. f. Acțiunea de a amaneta. — V. amaneta.