amandea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMÁNDEA interj. (
Reg.) Dă navală! fuga! – Din
tc. āmade „gata, pregătit”.
amandea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)amándea interj. – Iute, în grabă.
Tc. hemende „și imediat” (Iogu,
GS, V, 362). După Șeineanu, II, 19 (urmat de Lokotsch 65 și de DAR), din
tc. amade, per. amade „repede”.
amandea (Dicționar de argou al limbii române, 2007)amandea! interj. pleacă!
amandea (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMÁNDEA interj. (
Reg.) Dă năvală! fuga! zbughește-o!
Iar eu, amandea pe ușă afară plângând (CREANGĂ). –
Tc. amade „gata, pregătit”.
amandea (Dicționaru limbii românești, 1939)amándea (
ea dift.) interj. care arată răpezeala [!] (precipitarea) la chilipir (Mold):
copiiĭ, cum vazură [!] merele, amandea pe ele: amandea la mere, copiĭ! (turc. [d. pers.]
ĭaghmande, prădînd, d.
ĭaghma, pradă V.
ĭama).
amandea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)amándea (
reg.)
interj.amandea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMÁNDEA interj. (
Reg.) Dă năvală ! fuga ! — Din
tc. amade
„gata, pregătit”.amandeà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)amandeà ! int. Mold. năvală de odată ! iute !
cum om vedea Rusaliile, amandea pe ele ! AL. [Turc. AMADÈ, gata (a da năvală)].