amănunțime - explicat in DEX

amănunțime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AMĂNUNȚÍME, amănunțimi, s. f. (Rar) Detaliu, amănunt. – Amănunt + suf. -ime.

amănunțime (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AMĂNUNȚÍME, amănunțimi, s. f. Amănunt, detaliu. – Din amănunt¹ + suf. -ime.

amănunțime (Dicționaru limbii românești, 1939)
amănunțíme și amăr- f. Amănunt.

amănunțime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
amănunțíme (rar) s. f., g.-d. art. amănunțímii; pl. amănunțími

amănunțime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AMĂNUNȚÍME, amănunțimi, s. f. (Rar) Detaliu, amănunt. — Amănunt + suf. -ime.