amânar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMÂNÁR s. n. v. amnar.amânar (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)amânár, amânáre s.n. (reg.)
1. amnar
2. floare ce se face la capătul stâlpilor unei case țărănești
amânar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMÂNÁR s. n. v. amnar.amânar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)amânar n. Mold.
1. V.
amnar; 2. numele floarei (din lemne cioplite în patru muchi) ce se face la capătul stâlpilor unei case țărănești.
amânar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMÂNÁR s. n. v. amnar.