alvițar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALVIȚÁR, alvițari, s. m. Fabricant sau negustor de alviță. [
Var.:
halvițár s. m.] –
Alviță +
suf. -ar.alvițar (Dicționar de argou al limbii române, 2007)alvițar, alvițari s. m. profitor
alvițar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALVIȚÁR, alvițari, s. m. Fabricant sau negustor de alviță. [
Var.:
halvițár s. m.] – Din
alviță +
suf. -ar.alvițar (Dicționaru limbii românești, 1939)alvițár m. Acela care face orĭ vinde alviță. – Și
halv-. Rar
alvigiŭ (din
alvițgiŭ. CL. 1910,443).
alvițar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alvițár s. m.,
pl. alvițárialvițar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALVIȚÁR, alvițari, s. m. Fabricant sau negustor de alviță. [
Var.:
halvițár s. m.] –
Alviță +
suf. -ar.