alveolar - explicat in DEX

alveolar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALVEOLÁR, -Ă, alveolari, -e, adj. 1. Care aparține alveolelor dentare, referitor la alveole. ◊ Consoană alveolară (și substantivat, f.) = consoană articulată cu limba la nivelul alveolelor dinților de sus. 2. Care are alveole (2). [Pr.: -ve-o-] – Din fr. alvéolaire.

alveolar (Dicționar de neologisme, 1986)
ALVEOLÁR, -Ă adj. Referitor la alveole, cu alveole. ◊ Consoană alveolară (și s.f.) = consoană articulată cu limba la nivelul alveolelor dinților de sus. [Cf. fr. alvéolaire].

alveolar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ALVEOLÁR, -Ă adj. referitor la alveole; cu alveole. ◊ (despre un fenomen) articulat la nivelul alveolelor dinților superiori. (< fr. alvéolaire)

alveolar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALVEOLÁR, -Ă, alveolari, -e, adj. 1. Care e în legătură cu alveolele dentare. 2. Care are alveole (2). [Pr.: -ve-o-] – Fr. alvéolaire.

alveolar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*alveolár, -ă adj. (d. alveolă; fr. alvéolaire). În formă de alveolă. Așezat la alveole: nervĭ alveolarĭ, abces alveolar (abubă).

alveolar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
alveolár (-ve-o-) adj. m., pl. alveolári; f. alveoláră, pl. alveoláre

alveolar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
alveolar a. ce ține de alveole.

alveolar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALVEOLÁR, -Ă, alveolari, -e, adj. 1. Care aparține alveolelor dentare, referitor la alveole. ◊ Consoană alveolară (și substantivat, f.) = consoană articulată cu limba la nivelul alveolelor dinților de sus. 2. Care are alveole (2). [Pr.: -ve-o-] — Din fr. alvéolaire.