alunèle - explicat in DEX

alunele (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALUNÉLE s. f. pl. I. (Bot.) 1. Plantă erbacee cu flori albe, cu tuberculele și frunzele comestibile (Carum bulbocastanum). 2. Baraboi (1). 3. Coada-șoricelului. II. (Reg.) Pistrui. – Alună + suf. -ea.

alunele (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALUNÉLE s. f. pl. I. 1. Plantă erbacee cu flori albe, cu tuberculele și frunzele comestibile (Carum bulbocastanum). 2. (Bot.) Baraboi (1). 3. (Bot.) Coada-șoricelului. II. (Reg.) Pistrui. – Din alună + suf. -ea.

alunele (Dicționaru limbii românești, 1939)
alunéle f. pl. V. alunică.

alunele (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
alunéle (plante) s. f. pl., art. alunélele

alunèle (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
alunèle f. pl. 1. mici semne pe corp și mai ales pe obraz; 2. plantă numită și mândănac, al cărei rod are un gust aproape ca al castanei și din foile căreia se face salată (Bunium bulbocastanum); 3. Tr. V. barlaboi.