alunizare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ALUNIZÁRE s. f. Acțiunea de a aluniza; aselenizare. – V. aluniza.
alunizare(Dicționar de neologisme, 1986) ALUNIZÁREs.f. Aselenizare. [< aluniza].
alunizare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) alunizáre (înv.) s. f., g.-d. art. alunizắrii; pl. alunizắri
alunizare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ALUNIZÁRE,alunizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a aluniza; aselenizare. — V. aluniza.