aluniu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALUNÍU, -ÍE, alunii, adj. (Rar) De culoarea alunei. –
Alună +
suf. -iu.aluniu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALUNÍU, -ÍE, alunii, adj. (Rar) De culoarea alunei. – Din
alun +
suf. -iu.aluniu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aluníu (rar)
adj. m.,
f. aluníe; pl. m. și
f. aluníialuniu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALUNÍU, -ÍE, alunii, adj. (Rar) De culoarea alunei. —
Alună +
suf. -iu.