aluniță - explicat in DEX

aluniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALUNÍȚĂ, alunițe, s. f. 1. Diminutiv al lui alună; alunea, alunică. 2. Mică excrescență pigmentată pe piele. – Alună + suf. -iță.

aluniță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALUNÍȚĂ, alunițe, s. f. 1. Diminutiv al lui alună. 2. Mică excrescență pigmentată, pe față sau pe trup.

aluniță (Dicționaru limbii românești, 1939)
aluníță f. V. alunică 2.

aluniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aluníță s. f., g.-d. art. aluníței; pl. aluníțe

aluniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aluniță f. alunea: brațul, se umflă sub dragi aluniți BOL.

aluniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALUNÍȚĂ, alunițe, s. f. 1. Diminutiv al lui alună; alunea, alunică. 2. Mică ex­crescență pigmentată pe piele. — Alună + suf. -iță.