alungi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALUNGÍ, alungesc, vb. IV.
1. Refl. A se mări în lungime, a se lungi, a se întinde (subțiindu-se). ♦ A se subția.
2. Tranz. A prelungi, a întinde. – După
fr. allonger.alungi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alungí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. alungésc, imperf. 3
sg. alungeá; conj. prez. 3
să alungeáscăalungi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALUNGÍ, alungesc, vb. IV.
1. Refl. A se mări în lungime, a se lungi, a se întinde (subțiindu-se). ♦ A se subția.
2. Tranz. A prelungi, a întinde. — După
fr. allonger.