alungare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALUNGÁRE, alungări, s. f. Acțiunea de
a alunga; izgonire. –
V. alunga.alungare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALUNGÁRE, alungări, s. f. Acțiunea de
a alunga; îndepărtare, izgonire.
alungare (Dicționaru limbii românești, 1939)alungáre f. Acțiunea de a alunga.
alungare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alungáre s. f.,
g.-d. art. alungắrii; pl. alungắrialungare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)alungare f. depărtare dela sine, scoatere din țară, expulzare.
alungare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALUNGÁRE, alungări, s. f. Acțiunea de
a alunga; izgonire. —
V. alunga.