alunet(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ALUNÉT,aluneturi, s. n. Aluniș. – Alun + suf. -et.
alunet(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ALUNÉT,aluneturi, s. n. Aluniș. – Din alun + suf. -et.
alunet(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) alunét s. n., pl. alunéturi
alunet(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ALUNÉT,aluneturi, s. n. Aluniș. — Alun + suf. -et.