alunel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALUNÉL, alunei, s. m. 1. Diminutiv al lui
alun. 2. (
Art.) Numele unui dans popular; melodia după care se execută acest dans.
3. Aluniță (
2). –
Alun +
suf. -el.alunel (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALUNÉL, alunei, s. m. 1. Diminutiv al lui
alun. 2. Numele unui dans popular și melodia după care se execută.
3. Aluniță (
2).
alunel (Dicționaru limbii românești, 1939)alunél n., pl.
e (răd.
alun). O horă numită și
alunaș.alunel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alunél (arbust)
s. m.,
pl. alunéi, art. alunéiialunel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)alunel n. un fel de horă țărănească (în Oltenia).
alunel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALUNÉL, alunei, s. m. 1. Diminutiv al lui
alun. 2. (
Art.) Numele unui dans popular; melodia după care se execută acest dans.
3. Aluniță (2). —
Alun +
suf. -el.