alunecător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALUNECĂTÓR, -OÁRE, alunecători, -oare, adj. Care alunecă. ♦ (Substantivat,
n.) Piesă mobilă, la unele mașini și aparate, care se deplasează prin alunecare. –
Aluneca +
suf. -ător.alunecător (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALUNECĂTÓR, -OÁRE, alunecători, -oare, adj. Care alunecă. ♦ (Substantivat,
n.) Piesă mobilă, la unele mașini și aparate, care se deplasează prin alunecare. – Din
aluneca +
suf. -(ă)tor.alunecător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alunecătór1 adj. m.,
pl. alunecătóri; f. sg. și
pl. alunecătoárealunecător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alunecătór2 s. n.,
pl. alunecătoárealunecător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALUNECĂTÓR, -OÁRE, alunecători, -oare, adj. Care alunecă. ♦ (Substantivat,
n.) Piesă mobilă, la unele mașini și aparate, care se deplasează prin alunecare.
Aluneca +
suf. ător.