alunecuș - explicat in DEX

alunecuș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALUNECÚȘ, (1) alunecușuri, s. n. 1. Loc alunecos. ♦ Ghețuș. 2. (Rar) Alunecare. [Var.: lunecúș s. n.] – Aluneca + suf. -uș.

alunecuș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALUNECÚȘ, alunecușuri, s. n. Lunecuș – Din aluneca + suf. -uș.

alunecuș (Dicționaru limbii românești, 1939)
alunecúș n., pl. -urĭ. Loc pe unde alunecĭ, cum ar fi din cauza poleĭuluĭ saŭ a noroĭuluĭ.

alunecuș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
alunecúș s. n., pl. alunecúșuri

alunecuș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
alunecuș n. 1. loc, ghiață pe care s´alunecă; 2. poleiu.

alunecuș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALUNECÚȘ, (1) alunecușuri, s. n. 1. Loc alunecos. ♦ Ghețuș. 2. (Rar) Alune­care. — Aluneca + suf. -uș.