alunecos - explicat in DEX

alunecos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALUNECÓS, -OÁSĂ, alunecoși, -oase, adj. Pe care se alunecă ușor. ♦ Care alunecă ușor. [Var.: lunecós, -oásă adj.] – Aluneca + suf. -os.

alunecos (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALUNECÓS, -OÁSĂ, alunecoși, -oase, adj. Pe care se alunecă ușor. ♦ Care alunecă ușor. – Din aluneca + suf. -os.

alunecos (Dicționaru limbii românești, 1939)
alunecós, -oásă adj. Care produce alunecare: gheața, parchetu e [!] alunecos.

alunecos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
alunecós adj. m., pl. alunecóși; f. alunecoásă, pl. alunecoáse

alunecos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
alunecos a. loc pe care se alunecă lesne.

alunecos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALUNECÓS, -OÁSĂ, alunecoși, -oase, adj. Pe care se alunecă ușor. ♦ Care alunecă ușor. — Aluneca + suf. -os.