alunecare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALUNECÁRE, alunecări, s. f. Acțiunea de
a aluneca; alunecătură, alunecuș (
2). [
Var.:
lunecáre s. f.] –
V. aluneca.alunecare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALUNECÁRE, alunecări, s. f. Acțiunea de
a aluneca.alunecare (Dicționaru limbii românești, 1939)alunecáre f., pl.
ărĭ. Acțiunea de a aluneca.
alunecare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alunecáre s. f.,
g.-d. art. alunecắrii; pl. alunecắrialunecare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALUNECÁRE, alunecări, s. f. Acțiunea de
a aluneca; alunecătură, alunecuș (2). – V.
aluneca.