alunea - explicat in DEX

alunea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALUNEÁ, alunele, s. f. 1. Aluniță (1). 2. Numele unui dans popular; melodia după care se execută acest dans. – Alună + suf. -ea.

alunea (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALUNEÁ, alunele, s. f. 1. Aluniță (1). 2. Numele unui dans popular și melodia după care se execută. – Din alună + suf. -ea.

alunea (Dicționaru limbii românești, 1939)
aluneá, V. alunică.

alunea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aluneá v. alunícă

aluneà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aluneà f. V. alunèle.

alunea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALUNEÁ, -ÍCĂ, alunele, s. f. I. 1. Aluniță (1). ♦ (Reg.) Pistrui. 2. (În forma alu­nea) Numele unui dans popular; melodia după care se execută acest dans. II. (Bot.; la pl.) 1. Plantă erbacee cu flori albe, cu tuberculele și frunzele comestibile (Carum bulbocastanum). 2. Baraboi (1). 3. Coada-șoricelului. — Alun + suf. -ea. — Alunică: cu schimbare de suf.