alunar - explicat in DEX

alunar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALUNÁR, alunari, s. m. I. Vânzător de alune. II. 1. Pasăre de munte cu penele cafenii stropite cu alb, care se hrănește cu alune, ghindă, semințe și insecte; gaiță de munte, nucar (1) (Nucifraga caryocatactes). 2. (Zool.) Pârș. – Alună + suf. -ar.

alunar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALUNÁR, alunari, s. m. I. Vânzător de alune. II. 1. Pasăre de munte cu penele cafenii stropite cu alb, care se hrănește cu alune, ghindă, semințe și insecte (Nucifraga caryocatactes). 2. (Zool.) Pârș. – Din alun + suf. -ar.

alunar (Dicționaru limbii românești, 1939)
alunár m. (d. alună). Vînzător de alune prăjite. Gaiță de munte. Pilș.

alunar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
alunár s. m., pl. alunári

alunar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
alunar m. 1. precupeț care vinde alune; 2. Mold. și Tr. pasăre din ordinul găinilor, trăește prin alunișuri (Tetrao bonasia); 3. mic șoarece de pădure de coloare roșiatică (Myoxus avellanarius).

alunar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALUNÁR, alunari, s. m. I. Vânzător de alune. II. 1. Pasăre de munte cu penele cafenii stropite cu alb, care se hrănește cu alune, ghindă, semințe și insecte; gaiță de munte, nucar (1) (Nucifraga caryocatactes). 2. (Zool.) Pârș. — Alună + suf. -ar.