alun - explicat in DEX

alun (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALÚN, aluni, s. m. Arbust cu frunze rotunde, păroase pe dos, cu flori monoice, cele mascule sub formă de amenți, și cu fructe comestibile (Corylus avellana). – Din alună.

alun (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ALUN (‹ alună) s. m. Arbust din familia betulaceelor, înalt de 2-5 m, cu frunze rotunde cordate, flori dispuse monoic, cele mascule așezate în amenți, și cu fructe comestibile (Corylus avellana). ♦ A. turcesc = arbore din familia betulaceelor, înalt de 8-20 m, cu frunze rotunjite, lat-ovale, răspîndit în pădurile de fag, pe soluri calcaroase (Corylus colurna). Este ocrotit prin lege.

alun (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALÚN, aluni, s. m. Arbust cu frunze rotunde, păroase pe dos și cu fructe comestibile (Corylus avellana). – Din alună.

alun (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) alun m. (d. alună). Pomu care face alune (córylus avellána).

alun (Dicționaru limbii românești, 1939)
*2) alun n. (fr. alun, d. lat. alumen). Chim. Peatră [!] acră, sulfat duplu [!] de aluminiŭ și de potasiŭ (saŭ de sodiŭ, amoniŭ, rubidiŭ, ceziŭ și taliŭ). E o sare albă care se cristalizează în octaedre saŭ cuburĭ isomorfe, e astringentă și se disolvă în apă, dar nu și în spirt. Se întrebuințează la limpezit apa, la fixat văpselele [!] pe stofe, la tăbăcit și în medicină. – Și aláun (germ. alaun).

alun (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
alún s. m., pl. alúni

alun (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
alun m. copăcel care face alune; joacă un rol în descântece și în medicina populară (Coryllus avellana.)

alun (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALÚN, aluni, s. m. Arbust cu frunze rotunde, păroase pe dos, cu flori monoice, cele mascule sub formă de amenți, și cu fructe comestibile (Corylus avellana). — Din alună.