aluminotermie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALUMINOTERMÍE s. f. Producere de temperaturi înalte prin reacția aluminiului în praf asupra unor oxizi metalici (reacție utilizată la sudarea oțelului în bombele incendiare). – Din
fr. aluminothermic.aluminotermie (Dicționar de neologisme, 1986)ALUMINOTERMÍE s.f. Procedeu de sudare a metalelor la temperatură foarte înaltă, dezvoltată de un amestec de pulbere de aluminiu cu un oxid metalic. [Gen.
-iei. / < fr.
aluminothermie].
aluminotermie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALUMINOTERMÍE s. f. procedeu tehnic de obținere a unor temperaturi înalte, dezvoltate de un amestec de aluminiu cu un oxid metalic. (< fr.
aluminothermie)
aluminotermie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ALUMINOTERMÍE (‹
fr. {i}; {s}
fr. aluminium +
gr. thermos „cald”)
s. f. Procedeu de obținere a temperaturilor ridicate (
c. 3.000 ºC) prin reacția exotermă dintre pulberea de aluminiu și un oxid metalic, folosit la sudarea metalelor, în bombele incendiare etc. A fost descoperit (1859) de
N.N. Beketov.aluminotermie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALUMINOTERMÍE s. f. Procedeu de sudare a metalelor la temperatură înaltă obținută prin arderea unui amestec de pulbere de aluminiu cu un oxid metalic. –
Fr. aluminothermie.aluminotermie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aluminotermíe s. f.,
art. aluminotermía, g.-d. aluminotermíi, art. aluminotermíeialuminotermie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALUMINOTERMÍE s. f. Producere de temperaturi înalte prin reacția dintre pulberea de aluminiu și un oxid metalic (reacție utilizată la sudarea oțelului în bombele incendiare). — Din
fr. aluminothermie.