altitudine - explicat in DEX

altitudine (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALTITÚDINE, altitudini, s. f. Înălțime a unui punct de pe suprafața pământului, considerată în raport cu nivelul mării sau față de alt punct de pe suprafața terestră. – Din lat. altitudo, -inis, fr. altitude.

altitudine (Dicționar de neologisme, 1986)
ALTITÚDINE s.f. Înălțimea pe care o are un punct de pe Pământ în raport cu nivelul mării. ♦ Altitudinea unui astru = arcul de cerc vertical măsurat de la orizontul astronomic până la poziția astrului pe bolta cerească. [Cf. fr. altitude, lat. altitudo].

altitudine (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ALTITÚDINE s. f. 1. înălțime deasupra nivelului mării. 2. mare elevație verticală. (< fr. altitude, lat. altitudo)

altitudine (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALTITÚDINE, altitudini, s. f. Înălțimea unui punct de pe suprafața pământului considerată în raport cu nivelul mării. – Fr. altitude (lat. lit. altitudo, -inis).

altitudine (Dicționaru limbii românești, 1939)
*altitúdine f. (lat. altitúdo, -údinis). Înălțime, maĭ ales considerată de la nivelu măriĭ.

altitudine (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
altitúdine s. f., g.-d. art. altitúdinii; pl. altitúdini

altitudine (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
altitudine f. înălțarea unui loc d´asupra nivelului mării.

altitudine (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALTITÚDINE, altitudini, s. f. Înălțime a unui punct de pe suprafața Pământului, considerată în raport cu nivelul mării sau față de un alt punct de pe suprafața terestră. — Din lat. altitudo, -inis, fr. altitude.