altist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALTÍST, -Ă, altiști, -ste, s. m. și
f. Persoană care are voce de alto. ♦ Instrumentist care cântă la violă. – Din
germ. Altist, fr. altiste.altist (Dicționar de neologisme, 1986)ALTÍST, -Ă s.m. și f. Persoană cu voce de alto. ♦ Instrumentist care cântă la violă. [< fr.
altiste].
altist (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALTÍST, -Ă s. m. f. 1. persoană cu voce de alto. 2. instrumentist care cântă la violă. (< germ.
Altist, fr.
altiste)
altist (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALTÍST, -Ă, altiști, -ste, s. m. și
f. Persoană care are voce de alto. ♦ Instrumentist care cântă la violă. –
Germ. Altist (
fr. altiste).
altist (Dicționaru limbii românești, 1939)*altíst, -ă s. (fr.
altiste).
Muz. Care cîntă alto saŭ din alto.
altist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)altíst s. m.,
pl. altíștialtist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALTÍST, -Ă, altiști, -ste, s. m. și
f. Persoană care are voce de alto. ♦ Instrumentist care cântă la violă. — Din
germ. Altist, fr. altiste.