altimetrie - explicat in DEX

altimetrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALTIMETRÍE s. f. Ramură a topografiei care se ocupă cu stabilirea altitudinilor de pe suprafața terestră față de o suprafață de referință (nivelul mării) în vederea reprezentării reliefului pe hartă. – Din fr. altimétrie.

altimetrie (Dicționar de neologisme, 1986)
ALTIMETRÍE s.f. Ramură a topografiei care se ocupă cu stabilirea altitudinii punctelor caracteristice ale scoarței terestre; hipsometrie. [Gen. -iei. / < fr. altimétrie].

altimetrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ALTIMETRÍE s. f. ramură a topografiei care se ocupă cu determinarea altitudinii punctelor caracteristice ale scoarței terestre; hipsometrie. (< fr. altimétrie)

altimetrie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALTIMETRÍE s. f. Ramură a topografiei care se ocupă cu stabilirea altitudinilor punctelor de teren față de nivelul mării. – Fr. altimétrie.

altimetrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
altimetríe (me-tri-) s. f., art. altimetría, g.-d. altimetríi, art. altimetríei

altimetrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALTIMETRÍE s.f. Ramură a topografiei care se ocupă cu stabilirea altitudinilor de pe suprafața terestră față de o suprafață de referință (nivelul mării) în vederea reprezentării reliefului pe hartă. — Din fr. altimétrie.