alternà - explicat in DEX

alterna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALTERNÁ, alternez, vb. I. Intranz. și tranz. 1. A reveni sau a face să revină succesiv, a lua pe rând unul locul altuia, a se succeda sau a face să se succeadă la intervale aproximativ egale. 2. Intranz. (Despre sunete) A se schimba prin alternanțe (2). – Din fr. alterner, lat. alternare.

alterna (Dicționar de neologisme, 1986)
ALTERNÁ vb. I. intr. 1. A se schimba pe rând, a reveni succedându-se unul în urma celuilalt. 2. (Despre sunete) A varia de la o formă gramaticală la alta a aceluiași cuvânt sau în cuvinte din aceeași familie. [< fr. alterner, cf. lat. alternare].

alterna (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ALTERNÁ vb. I. intr., tr a (se) schimba pe rând, a reveni, a face să revină succesiv. II. intr. (despre sunete) a se schimba prin alternanță (2). (< fr. alterner, lat. alternare)

alterna (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALTERNÁ, alternez, vb. I. Intranz. 1. A reveni succesiv, a lua pe rând unul locul altuia. ♦ Tranz. A face să ia, pe rând, unul locul altuia. 2. (Despre sunete) A se schimba în diferitele forme gramaticale ale aceluiași cuvânt sau în cuvintele din aceeași familie. – Fr. alterner (lat. lit. alternare).

alterna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
alterná (a ~) vb., ind. prez. 3 alterneáză

alternà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
alternà v. a face unul după altul, a schimba pe rând.

alterna (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALTERNÁ, alternez, vb. I. Intranz. și tranz. 1. A reveni sau a face să revină suc­cesiv, a lua pe rând unul locul altuia, a se succeda sau a face să se succeadă la intervale aproximativ egale. 2. Intranz. (Despre sunete) A se schimba prin alternanțe (2). — Din fr. alterner, lat. alternare.