alternator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALTERNATÓR, alternatoare, s. n. Generator electric care produce tensiuni și curenți alternativi. – Din
fr. alternateur.alternator (Dicționar de neologisme, 1986)ALTERNATÓR s.n. Mașină dinamoelectrică care produce curenți alternativi. [< fr.
alternateur].
alternator (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALTERNATÓR s. n. generator electric de curent alternativ. (< fr.
alternateur)
alternator (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALTERNATÓR, alternatoare, s. n. Generator electric de tensiuni și curenți alternativi. – După
fr. alternateur.alternator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alternatór s. n.,
pl. alternatoárealternator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALTERNATÓR, alternatoare, s. n. Generator electric care produce tensiuni și curenți alternativi. — Din
fr. alternateur.