alternativ - explicat in DEX

alternativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALTERNATÍV, -Ă, alternativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care alternează. ◊ Curent (electric) alternativ = curent electric care își schimbă sensul și intensitatea la perioade regulate. – Din fr. alternatif.

alternativ (Dicționar de neologisme, 1986)
ALTERNATÍV, -Ă adj. (adesea adv.) Care alternează. ◊ Curent alternativ = curent electric al cărui sens variază periodic în același circuit. [Cf. fr. alternatif].

alternativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ALTERNATÍV, -Ă adj. care alternează; ciclic, periodic. ♦ curent ~ = curent electric al cărui sens variază periodic. (< fr. alternatif)

alternativ (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALTERNATÍV, -Ă, alternativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care alternează. ◊ Curent (electric) alternativ = curent electric care își schimbă sensul și intensitatea la perioade regulate. – Fr. alternatif.

alternativ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*alternatív, -ă adj. (d. a alterna; fr. alternatif). Care vine cînd unu, cînd altu. Adv. În mod alternativ. S. f. Nevoĭa de a alege unu din două: era în alternativa de a rămînea și a perde [!] jumătate saŭ de a perde cea-laltă jumătate (V. dilemă). Adv. În mod alternativ.

alternativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
alternatív adj. m., pl. alternatívi; f. alternatívă, pl. alternatíve

alternativ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
alternativ a. care vine pe rând, unul după altul.

alternativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALTERNATÍV, -Ă, alternativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care alternează. ◊ Curent (electric) alternativ = curent electric care își schimbă sensul și intensitatea la perioade regulate. — Din fr. alternatif.