alternant - explicat in DEX

alternant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALTERNÁNT, -Ă, alternanți, -te, adj. Care alternează. – Din fr. alternant, lat. alternare.

alternant (Dicționar de neologisme, 1986)
ALTERNÁNT, -Ă adj. Care alternează. [Cf. fr. alternant].

alternant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ALTERNÁNT, -Ă adj. care alternează. (< fr. alternant)

alternant (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALTERNÁNT, -Ă, alternanți, -te, adj. Care alternează. – Fr. alternant (lat. lit. alternans, -ntis).

alternant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*alternánt, -ă adj. (lat. altérnans, -ántis; fr. -ant. Care alternează.

alternant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
alternánt adj. m., pl. alternánți; f. alternántă, pl. alternánte

alternant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
alternant a. care alternează.

alternant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALTERNÁNT, -Ă, alternanți, -te, adj. Care alternează. — Din fr. alternant, lat. alternans, -ntis.