alterna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALTERNÁ, alternez, vb. I.
Intranz. și
tranz. 1. A reveni sau a face să revină succesiv, a lua pe rând unul locul altuia, a se succeda sau a face să se succeadă la intervale aproximativ egale.
2. Intranz. (Despre sunete) A se schimba prin alternanțe (
2). – Din
fr. alterner, lat. alternare.alterna (Dicționar de neologisme, 1986)ALTERNÁ vb. I. intr. 1. A se schimba pe rând, a reveni succedându-se unul în urma celuilalt.
2. (
Despre sunete) A varia de la o formă gramaticală la alta a aceluiași cuvânt sau în cuvinte din aceeași familie. [< fr.
alterner, cf. lat.
alternare].
alterna (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALTERNÁ vb. I. intr., tr a (se) schimba pe rând, a reveni, a face să revină succesiv. II. intr. (despre sunete) a se schimba prin alternanță (2). (< fr.
alterner, lat.
alternare)
alterna (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALTERNÁ, alternez, vb. I.
Intranz. 1. A reveni succesiv, a lua pe rând unul locul altuia. ♦
Tranz. A face să ia, pe rând, unul locul altuia.
2. (Despre sunete) A se schimba în diferitele forme gramaticale ale aceluiași cuvânt sau în cuvintele din aceeași familie. –
Fr. alterner (
lat. lit. alternare).
alterna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alterná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
alterneázăalternà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)alternà v. a face unul după altul, a schimba pe rând.
alterna (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALTERNÁ, alternez, vb. I.
Intranz. și
tranz. 1. A reveni sau a face să revină succesiv, a lua pe rând unul locul altuia, a se succeda sau a face să se succeadă la intervale aproximativ egale.
2. Intranz. (Despre sunete) A se schimba prin alternanțe (2). — Din
fr. alterner, lat. alternare.