alterego (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÁLTER ÉGO s. m. Al doilea eu; persoană care se aseamănă întru totul cu alta, încât i se poate substitui. ♦ Om de încredere, prieten nedespărțit. –
Loc. lat.alterego (Dicționar de neologisme, 1986)ALTER ÉGO s.m. Al doilea eu; persoană care se aseamănă întru totul cu alta, încât i se poate substitui; (
p. ext.) om de încredere, prieten nedespărțit. [< lat.
alter – alt,
ego – eu].
alterego (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÁLTER ÉGO s. m. persoană care se aseamănă întru totul cu alta, încât i se poate substitui. ◊ prieten nedespărțit. (< lat.
alter ego, al doilea eu)
alterego (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)álter égo (
lat.)
loc. s. m.alterego (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)alter-ego m. un al doilea eu însumi.
alterego (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÁLTER ÉGO loc.,
s. m. Al doilea eu; persoană care se aseamănă întru totul cu alta, încât i se poate substitui. ♦ Om de încredere, prieten nedespărțit. —
Loc. lat.