altercație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALTERCÁȚIE, altercații, s. f. (
Livr.) Schimb violent de cuvinte între două sau mai multe persoane. – Din
fr. altercation, lat. altercatio, -onis.altercație (Dicționar de neologisme, 1986)ALTERCÁȚIE s.f. Ceartă; dispută violentă, schimb de cuvinte grele. [Gen.
-iei, var.
altercațiune s.f. / cf. fr.
altercation, lat.
altercatio].
altercație (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALTERCÁȚIE s. f. ceartă; dispută violentă. (< fr.
altercation, lat.
altercatio)
altercație (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALTERCÁȚIE, altercații, s. f. (Rar) Schimb violent de cuvinte; ceartă. –
Fr. altercation (
lat. lit. altercatio, -onis).
altercație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)altercáție (dispută)
(-ți-e) s. f.,
art. altercáția (-ți-a), g.-d. art. altercáției; pl. altercáții, art. altercáțiile (-ți-i-)altercație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALTERCÁȚIE, altercații, s. f. Schimb violent de cuvinte între două sau mai multe persoane. — Din
fr. altercation, lat. altercatio, -onis.