alterare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALTERÁRE, alterări, s. f. Acțiunea de
a (se) altera și rezultatul ei. –
V. altera.alterare (Dicționar de neologisme, 1986)ALTERÁRE s.f. Acțiunea de a (se) altera; alterație. ♦ Descompunere. ♦ Schimbare, denaturare, falsificare. ♦ Modificarea pronunțării unui sunet. [<
altera].
alterare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALTERÁRE, alterări, s. f. Acțiunea de
a (se) altera și rezultatul ei; descompunere. ♦ Denaturare, falsificare. ♦ Modificarea pronunțării unui sunet. ♦ Ridicare sau coborâre cu un semiton sau două a unui sunet, acord etc.
alterare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alteráre s. f.,
g.-d. art. alterắrii; pl. alterắrialterare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALTERÁRE, alterări, s. f. Acțiunea de
a (se) altera și rezultatul ei. — V.
altera.