altera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALTERÁ, alterez, vb. I.
1. Refl. și
tranz. A suferi sau a face să sufere transformări sub acțiunea mediului extern; a (se) descompune, a (se) strica. ◊
Tranz. Căldura alterează alimentele. 2. Tranz. A denatura, a falsifica, a transforma.
3. Refl. (
Fon.; despre sunete) A se schimba, a se transforma.
4. Tranz. (
Muz.) A ridica sau a coborî un sunet, un acord etc. cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.) – Din
fr. altérer, lat. alterare.altera (Dicționar de neologisme, 1986)ALTERÁ vb. I. 1. refl. A se descompune (din cauza unui anumit agent extern); (
despre alimente) a se strica.
2. tr. A denatura, a falsifica.
3. refl. (
Fon.; despre sunete) A se preface, a se schimba.
4. tr. A ridica ori a coborî un sunet sau un acord cu un semiton cu ajutorul accidenților muzicali. [< fr.
altérer, cf. lat.
alterare].
altera (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALTERÁ vb. I. refl. 1. a se descompune; (despre alimente) a se strica. ◊ (despre roci) a (se) dezagrega. 2. (lingv.; despre sunete) a-și modifica pronunțarea sub influența altui sunet. II. tr. 1. a denatura adevărul. 2. (muz.) a se modifica înălțimea unui sunet. (< fr.
altérer, lat.
alterare)
altera (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALTERÁ, alterez, vb. I.
1. Refl. A se descompune sub influența unui agent extern; (despre alimente) a se strica. ◊
Tranz. Căldura alterează alimentele. 2. Tranz. A denatura, a falsifica.
3. Refl. (
Fon.; despre sunete) A se schimba, a se transforma.
4. Tranz. (
Muz.) A ridica sau a coborî un sunet, un acord etc. cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.). –
Fr. altérer (
lat. lit. alterare).
altera (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alterá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
altereázăalterà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)alterà v.
1. a schimba starea unui lucru;
2. a preface din bine în rău, a strica.
altera (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALTERÁ, alterez, vb. I.
1. Refl. și
tranz. A suferi sau a face să sufere transformări sub acțiunea mediului extern; a (se) descompune, a (se) strica. ◊
Tranz. Căldura alterează alimentele. 2. Tranz. A denatura, a falsifica, a se transforma.
3. Refl. (
Fon.; despre sunete) A se schimba, a se transforma.
4. Tranz. (
Muz.) A ridica sau a coborî un sunet, un acord etc. cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.). — Din
fr. altérer, lat. alterare.