alodiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALÓDIU s. n. (În evul mediu, în Apusul și Centrul Europei) Proprietate funciară liberă, scutită de orice sarcini de vasalitate. – Din
lat. allodium.alodiu (Dicționar de neologisme, 1986)ALÓDIU s.n. (
Ist.; în orânduirea feudală) Domeniu ereditar în deplină stăpânire, scutit de orice sarcini și deosebit de feudă. [Pron.
-diu. / < lat.med.
allodium, cf. fr.
alleu < germ.
allod <
all – tot,
od – proprietate].
alodiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALÓDIU s. n. (în feudalism) domeniu funciar ereditar în deplină proprietate, scutit de orice sarcini și deosebit de feudă. (< lat.
allodium)
alodiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alódiu [
diu pron. dyu]
s. n.,
art. alódiul; pl. alódii, art. alódiile (-di-i-)alodiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)alodiu n. bun ereditar, moșie scutită (în vechiul drept feudal).
alodiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALÓDIU, alodii, s. n. (În Evul Mediu, în Apusul și Centrul Europei) Proprietate funciară liberă, scutită de orice sarcini de vasalitate. —
Din lat. allodium.alodiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*alódiŭ n. (mlat.
allódium, fr.
alleu, d. vgerm. de sus
allod [d.
all, tot și
od, moșie], de unde vine și fr.
alleu). Moșie ereditară și independentă al căreĭ proprietar datorea [!] numaĭ omagiŭ de vasalitate senioruluĭ. V.
feud.