alizeu - explicat in DEX

alizeu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALIZÉU, alizee, s. n. Vânt regulat care suflă în tot timpul anului în regiunile tropicale, cu direcție opusă, de la NE spre SV (în emisfera nordică) și de la SE spre NV (în emisfera sudică). – Din fr. alizé.

alizeu (Dicționar de neologisme, 1986)
ALIZÉU s.n. Vânt regulat care suflă tot timpul anului în regiunile tropicale, în emisfera boreală de la nord-est către sud-vest și în emisfera australă de la sud-est către nord-vest. [Pl. -ee. / < fr. alizé, cf. it. aliseo].

alizeu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
alizéu s. n., art. alizéul; pl. alizée

alizeu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
alizeu a. se zice de vânturi cari suflă regulat între cele două tropice dela E. la V.

alizeu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALIZÉU, alizee, s. n. Vânt regulat care bate în tot timpul anului în regiunile tropicale, cu direcție constantă, de la nord-est spre sud-vest (în emisfera nordică) și de la sud-est spre nord-vest (în emisfera sudică). — Din fr. alizé.

alizeŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*alizéŭ, -e adj., pl. f. tot e (fr. alizé). Vînturĭ alizee, acelea care suflă de la est spre vest între tropice.