algologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALGOLOGÍE s. f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul algelor. – Din
fr. algologic.algologie (Dicționar de neologisme, 1986)ALGOLOGÍE s.f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul algelor. [Gen.
-iei. / cf. fr.
algologie, germ.
Algologie < lat.
alga – algă, gr.
logos – studiu].
algologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALGOLOGÍE s. f. ramură a botanicii care studiază algele; ficologie. (< fr.
algologie)
algologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)algologíe s. f.,
art. algología, g.-d. algologíi, art. algologíeialgologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALGOLOGÍE s. f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul algelor. — Din
fr. algologie.